În limba română, cuvântul „mărțișor” este derivat din cuvântul „marț”, denumirea folclorică a lunii martie. Dar mărțișorul nu este o tradiție în întregime românească; este una foarte veche (de aproximativ 8000 de ani) și se leagă de strămoșii români - dacii, care purtau pietricele roșii și albe înșirate pe șnur și purtate la gât, pentru a sărbători începutul primăverii.
Deși mulți oameni sărbătoresc această tradiție frumoasă în Moldova și România, sărbători similare pot fi găsite în Bulgaria, Albania sau Italia.
Sensul și sărbătoarea Mărțișorului
Piesa centrală a acestei sărbători este un șnur roșu și alb care poartă același nume că sărbătoarea în sine. Culoarea roșie simbolizează vitalitatea și viața și este asociată cu pasiunea femeilor, în timp ce firele albe sunt asociate cu victoria, zăpada și înțelepciunea bărbaților. Se crede că această bucată de bumbac aduce protecție împotriva spiritelor rele și evocă revitalizarea naturii şi, de aceea nu cu mult timp în urmă, în mediul rural, oamenii obișnuiau să sărbătorească mărțișorul atârnând un șnur roșu și alb la poartă, fereastră, cornul vitelor și șopron.
În estul României ( Moldova și Bucovina), șirul roșu și alb a fost completat cu o monedă mică - de aur sau argint. După ce purtau moneda timp de douăsprezece zile, femeile cumpărau brânză proaspătă cu ea, sperând că pielea lor va fi sănătoasă și frumoasă pe tot parcursul anului.
Inițial, mărțișorul a fost numit „Frânghia Anului”, și era făcut din fire de lână alb-negru, reprezentând unirea contrariilor: vara și iarna, lumina și întunericul, frigul și căldura, viața și moartea. Cei care primeau un mărțișor trebuiau să-l poarte toată luna, apoi să-l atârne pe creanga unui pom fructifer. Se credea că pandantivul are proprietăți magice și că va aduce noroc, putere și sănătate persoanei care îl poartă.
În vremurile moderne, sfoara este asociată cu un mic obiect decorativ și oferită cadou alături de flori de primăvară și urări de bine. Pandantivul și-a pierdut o mare parte din proprietățile sale magice și este mai degrabă folosit ca simbol al iubirii, al aprecierii, al prieteniei și al respectului.
Legenda Babei Dochia
Rădăcinile tradiționale ale Mărțișorului datează din vremea Romei antice și a daco-tracilor. Este greu de identificat originea sa exactă, dar de-a lungul anilor a creat și a influențat numeroase legende și povești tradiționale. Iar cea mai interesantă dintre toate este de departe legenda Babei Dochia, una dintre cele mai populare figuri din mitologia românească.
Baba Dochia este o figură identificată cu venirea primăverii. Legenda spune că fiul Babei Dochia, Dragobete, s-a căsătorit împotriva voinței sale. După ce a aflat, ea și-a trimis noua noră la un râu din apropiere pentru a spăla niște lână neagră până devine albă. Dar oricât ar încerca, lâna nu avea să-și schimbe culoarea, iar biata fată a început să plângă, de teamă că nu-și va mai vedea soțul.
Văzând asta, Iisus a coborât pe Pământ și i-a oferit o floare roșie cu care să spele lâna. Când fata s-a întors la Baba Dochia cu lâna albă ca zăpada proaspătă, a crezut că a venit primăvara, așa că a plecat cu turma la Ceahlău în Munții Carpați, îmbrăcată cu nouă haine de lână. Pe măsură ce înainta mai sus pe munte, vremea s-a încălzit din ce în ce mai tare, determinând-o pe baba să îşi lase paltoanele unul câte unul.. Dar de îndată ce a dat drumul ultimului palton, vremea s-a înrăutăţit iar Baba Dochia a înghețat pe munte, împreună cu turma ei.
Un mit folcloric asociază cele 9 haine ale Babei Dochia cu primele nouă zile ale lunii martie. Se spune că spiritul ei bântuie pământul Între 1 și 9 martie, aducând furtuni de zăpadă și vreme rece.
Tradiția spune că, în prima zi a lunii martie, femeile trebuie să aleagă una dintre primele nouă zile ale lunii drept “babă”. Dacă ziua pe care au ales-o se va dovedi caldă și plăcută, atunci vor îmbătrâni frumos și spiritul lor va fi pentru totdeauna tânăr. Dar dacă ziua se dovedește a fi rece, atunci ei se vor transforma în oameni trişti şi supărăcioşi.
Cu toate acestea, tradiția poate fi și interpretată. Conform vechilor obiceiuri romane, martie era luna perfectă pentru a începe campanii militare. Adăugând faptul că Marte era zeul războiului, dar și al fertilității – roșul vine din sângele vărsat în lupte și albul din puritatea femeilor – fertilitatea.
Bucovina, singurul loc din țară unde bărbații primesc mărțișoare
În Bucovina de 1 Martie, fetele leagă la încheietura mâinii băieţilor un şnur alb cu roşu. În special flăcăii care nu sunt căsătoriţi primesc acest mărţişor pentru a-i proteja şi a le aduce noroc.Este o tradiție zonală foarte veche, când, odată cu venirea primăverii, tinerii trebuiau să plece la muncă, la vânat, prin pădure, reluându-şi activităţile zilnice. Obiceiul s-a menţinut până în zilele noastre şi femeile le oferă bărbaţilor din viaţa lor mărţişoare pentru a-i ocroti de necazuri şi pentru a avea noroc în toate.
În zilele noastre, mărțișorul rămâne doar un simbol cultural al prieteniei și respectului față de ceilalți.