Crăciunul nu este doar o sărbătoare importantă în România, este o perioadă în care tradițiile, rădăcinile ancestrale şi valorile familiei sunt cele care contează cel mai mult, pe lângă cursa obişnuită pentru cadouri sau pregătirile de sărbători.
De Crăciun, deşi au rădăcini culturale, tradiţii şi obiceiuri diferite, regiunile româneşti sunt aceleaşi din punct de vedere al valorilor spirituale şi sacre. Sărbătorind naşterea lui Iisus, românii omagiază şi concepte precum familia, iubirea, generozitatea, întorcându-se la rădăcinile lor şi sărbătorindu-le.
Este o perioadă de dăruire, împărtăşire, cântare şi dans, de la cel mai îndepărtat cătun din munţi până la oraşele cosmopolite ale ţării.
Deşi nu s-au păstrat ca în trecut, mai ales la oraş, tradiţiile şi obiceiurile de Crăciun şi Ajunul Crăciunului sunt încă prezente în fiecare dintre noi, iar acest lucru se vede în felul în care ne împodobim bradul, în mesele şi colindele tradiţionale de Crăciun.
Romanii, in marea majoritate, sunt de religie creştin ortodoxă, unde oamenii sunt foarte credincioşi. Postul Crăciunului începe pe 14 noiembrie şi se încheie în ziua de Crăciun. În această perioadă de 40 zile oamenii se pregătesc să sărbătorească în mod corespunzător naşterea Domnului.
Românii sărbătoresc Ignatul pe 20 decembrie, zi în care se consideră că începe official sărbătoarea de Crăciun. În această zi, tradiţionalii români sacrifică porcul, iar carnea acestuia este folosită la diverse preparate ce vor fi pe masa de sărbători –cârnați, caltaboş, piftie, etc..
Cu toate acestea sărbătoriile, încep în Ajunul Crăciunului pe 24 decembrie când oamenii îşi împodobesc bradul, cânta colinde şi îl aşteaptă pe Moş Crăciun.
Obiceiul bradului de Crăciun a apărut în Germania, unde se pare că Sf.Bonifaciu a ordonat tăierea stejarilor, deoarece aceştia erau veneraţi de păgâni. Se spune că, în căderea lor, stejarii au distrus ceilalţi copaci, cu excepţia brazilor.
Bradul e devenit un simbol al sărbătorilor. Pe lângă bradul împodobit de sărbătoare, vâscul este şi el prezent în orice casă în perioada Crăciunului şi a Anului Nou. În Ajun, oamenii îşi împodobesc casele cu vâsc că simbol al bucuriei.
Colindele sunt o parte populară şi importantă a Crăciunului. În Ajun copiii merg din casă în casă pentru a colinda, fiind răsplătiţi cu dulciuri, fructe, nuci, cozonaci şi ocazional bani. Această tradiţie se menţine mai ales la sate, unde copiii îi cunosc pe localnici.
În zone, precum Maramureş, copiii se îmbracă în haine tradiţionale. De asemenea, în a doua zi, când familiile se vizitează, cântă mereu la uşă înainte de a intra în case. Se mai merge cu capra, cu ursul şi cu steaua.
Se crede că obiceiul de a oferi cadouri de Crăciun are rădăcini creştine.Există o legendă potrivit căreia staulul în care au stat Iosif şi Maria împreună cu Iisus aparţinea lui Moş Crăciun. Se spune că Maica Domnului, atunci când i-a venit vremea să nască, a bătut mai întâi la poarta lui Moş Ajun. Acesta fiind om sărac, a trimis-o la fratele său mai bogat Moş Crăciun.
Fecioara Maria a născut în ieslea lui Moş Crăciun, în fân, printre animale. Acesta, de bucurie, a început să culeagă fructe şi să le arunce copiilor care treceau pe acolo.
De asemenea, ideea de a oferi cadouri în această perioadă poate fi legată de momentul venirii magilor care i-au oferit Pruncului aur, smirnă şi tămâie, cadouri de mare valoare la vremea aceea. În zilele noastre cadourile sunt oferite de un moş simpatic, cu barbă albă îmbrăcat în haine roşii.
Crăciunul este sărbătoarea care adună laolaltă întreaga familie şi ne reaminteşte cât de important este să le spunem celor dragi că îi iubim şi apreciem. Mai presus de bucatele ce vor umple mesele de sărbătoare, ceea ce contează mai mult în această perioadă este spiritul bunătăţii şi să ne bucurăm de compania celor dragi.
Crăciun fericit!